Liberi...ca stelele de pe cer

Libertate. Viață. Ce cuvinte mărețe, ce idealuri grandioase.................... câtă minciună.
Unul dintre subiectele mele preferate. Stelele... mișcătoare. Oare? Ai privit vreodată o stea sau un grup de stele și ți-ai zis "Astea parcă erau în altă parte."?
Nu?....... atunci pentru ce trăiești? (:
Da?....... și ce ți-ai zis mai departe? Dacă nu ți-ai zis nimic, atunci, repet.... pentru ce trăiești?
Stelele nu se mișcă. Ele, în libertatea și grandoarea lor, sunt țintuite pe cer. Ele nu se mișcă, decât pentru cei care au ochi și curiozitatea sa le vadă. Dar ele nu se mișcă.
La fel și noi. În grandoarea noastră, în libertatea noastră deplină, nu ne "mișcăm". Decât pentru cei care au ochi și curiozitatea să ne vadă. Decât pentru cei care pot lăsa în urmă orașul cu poluările sale felurite, pentru a ne putea vedea.
...și totuși, stelele se mișcă. În apogeul grandorii lor. Atunci când mor. Atunci sunt, într-adevăr, libere.